Istoria neștiută a gătitului

Înainte de descoperirea focului, oamenii se hrăneau cu cereale, ierburi și rădăcinoase, precum și cu carne crudă. Gătirea la foc a cărnii a avut un rol extrem de important în procesul de evoluție umană. Prin gătire, carnea a devenit mult mai ușor de digerat, iar corpul și-a putut redirecționa astfel energia salvată către alte zone, printre care și creierul. Totodată, omul a putut mări cantitatea consumată de alimente bogate în calorii (cum este carnea) întrucât acestea erau acum mai ușor de digerat. Iar despre creier știm deja că are nevoie de energie pentru a funcționa optim, ceea ce înseamnă că evoluția creierului se datorează, în mare parte, acestei modificări din alimentația strămoșilor noștri.

Potrivit Harvard Gazette , în urmă cu 1,5 milioane de ani, odată cu descoperirea posibilității de gătire a alimentelor, s-au produs o serie de modificări în organismul uman. Una dintre acestea constă în reducerea dimensiunilor tractului gastrointestinal, reducere care a permis mărirea dimensiunii creierului.

Dacă în Paleolitic carnea era gătită direct pe foc sau deasupra jăraticului, învelită în funze, deja în Neolitic au apărut produsele de olărie, ceea ce înseamnă că și metodele de gătire au fost îmbunătățite. Așa au apărut, treptat, gătirea prin fierbere, înăbușire, prăjire sau coacere la cuptor, în diverse vase.

Pe lângă aportul său în procesul evolutiv al omului, gătitul a mai venit cu încă un avantaj major: reducerea riscului de intoxicații alimentare. Prin preparare termică, multe organisme (virusuri, bacterii sau paraziți) sunt ucise. Așadar, infectarea cu Salmonella, E.Coli, norovirusuri sau chiar cu toxoplasmă este împiedicată prin simpla gătire a alimentelor, fie ele de origine animală sau vegetală.

Totodată, sunt alimente care nu se pot digera sau care sunt chiar toxice dacă sunt consumate crude, în timp ce odată gătite devin comestibile și chiar foarte hrănitoare. Printre acestea se numără fasolea roșie, care poate fi toxică dacă nu este gătită măcar 10 minute la o temperatură de 100 de grade Celsius.

Dacă la începuturi strămoșii noștri frigeau carnea la foc deschis, pe măsură ce specia umană a evoluat, și gătitul s-a conturat tot mai bine. De pildă, triburile de vânători-culegători au început să proceseze unele alimente pentru a le conserva pe perioade mai lungi. Astfel au apărut tehnici de gătire precum afumarea sau deshidratarea cărnii și legumelor/fructelor.

Totodată, în satele de agricultori, odată ce oamenii au învățat să cultive anumite plante și să domesticească animale, au dezvoltat și noi tehnici de gătire. Dacă vânătorii nu aveau problema dietei plictisitoare pentru că găteau de fiecare dată ce vânau, în cazul agricultorilor lucrurile erau extrem de previzibile și dieta foarte monotonă – de aceea aceștia au acordat mai multă atenție procesului de gătire, venind cu tot felul de improvizații și asocieri culinare, în vederea obținerii unor preparate mai gustoase.

Dacă la bază gătitul era o sarcină destinată exclusiv femeilor, pe măsură ce omul a evoluat și societatea s-a dezvoltat, lucrurile s-au mai schimbat. Civilizația a permis oamenilor să se specializeze pe anumite meserii, iar astfel a apărut meseria de bucătar. Picturile din piramide arată că în Egiptul Antic existau deja meserii specifice precum și cea de bucătar sau brutar.

Însă gastronomia așa cum o știm în zilele noastre a început să prindă contur abia în secolul al XIX-lea. În această perioadă în Franța a fost inventat sufleul, în Italia pizza, iar cartoful a ajuns vedeta bucătăriilor din întreaga lume. În zilele noastre, gătitul este ridicat la rang de artă, însă totodată a devenit și o știință destul de precisă.